Pentru ca ma aflu in pragul sarbatoririi unei frumoase varste ma intreb din toata inima pe mine insumi: Ce este fericirea? Cine este fericirea? Ce anume poate sa imi aduca fericirea? Ca si tanarul bogat ma intreb: Ce sa fac ca sa fiu fericit? De unde sau de la cine vine fericirea? Ce anume iti aduce fericirea?

   Povestindu-i sorei mele despre un tanar care si-a cumparat de curand casa (garsoniera cu plata in rate pana la batranete pentru ca traim vremuri grele), care avea o masina buna si o sotie iubitoare, am intrebat-o  daca crede ca acel tanar este fericit? Suprinzator mi-a raspuns ca fericirea nu vine din lucrurile pamantului, fericire exista numai in Dumnezeu, fericirea vine numai din Dumnezeu, fara Dumnezeu nu exista fericire ci doar sentimente de bucurie trecatoare. O bucurie dependenta de conditiile materiale se schimba in amaraciune  imediat ce in viata intervin greutatile.

   Despre Avraam, Biblia ne spune ca murit la o varsta inaintata dupa o batranete fericita (Genesa 25: 8 Avraam si-a dat duhul si a murit dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile...). O batranete fericita trebuie sa  urmeze unei Vieti Fericite. Avraam a fost omul care a umblat cu Dumnezeu, care a stat de vorba cu Dumnezeu, care a mancat la masa cu Dumnezeu, a primit promisiuni exceptionale din partea Domnului. Eu cred ca atunci cand Avraam  lega pe  Isaac pe altar, a auzit plansul sfasietor al copilului ce era constient ca el va fi jertfa (copilul intrebase pe tatal despre lipsa mielului) si nu s-a oprit din infaptuirea lucrului cerut de Dumnezeu.

   Asaf scrie in psalmi  „Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu” (Ps 73.28).

   Isaia scrie poporului evreu ca fericirea este in implinirea poruncilor lui Dumnezeu: „O de ai fi luat aminte la poruncile mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii” (Isaia 48.18)

   Solomon vorbeste despre o zi fericita urmata de o zi de nenorocire amandoua facute de acelasi Dumnezeu ca omul sa uite ce a fost dupa el. (Eclesiast 7.14)

   Pavel si Sila aflandu-se in temnita cantau de bucurie pentru Slava cerului si nu era nicio urma de durere sufleteasca din cauza inchisorii.  Aici vorbim despre bucuria si fericirea sfintilor in necazuri pentru Hristos. (Matei 5.11-12).

   In primul psalm sta scris  ca este „ferice de  omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi”.

   David scrie ca este”ferice de cel cu faradalegea iertata si de cel cu pacatul acoperit”Ps 32.1

   Domnul Isus defineste mai multe  feluri de fericire care nu au nicio legatura cu realizarile profesionale, nicio legatura cu pozitia sociala, nicio legatura cu inteligenta si diplomele obtinute, nicio legatura cu averea si bogatiile agonisite, nicio legatura cu binele lumii, nicio legatura cu stiinta, nicio legatura cu renumele si reputatia dobandite. Hristos spune ca vor fi fericiti cei care sunt saraci in duh, cei ce plang, cei blanzi, cei flamanzi, cei insetati dupa neprihanire, cei milostivi, cei cu inima curata, cei impaciuitori si cei prigoniti din pricina neprihanirii.

 Pavel scrie romanilor „Ferice de omul caruia Domnul nu-i tine in seama pacatul”. Iar, apostolul iubit, Ioan scrie in Apocalipsa 19.9 „Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului.”

   Eu cred ca a fi fericit vine din a te sti purtat de Dumnezeu de la nastere si pana la caruntete dupa promisiunea mareata pe care Domnul o face poporului evreu si oricarui copil al Lui: „Ascultati-Ma, casa lui Iacov si  ramasita casei lui Israel, voi pe care v-am luat in spinare de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra pana la batranetea voastra, Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc”. (Isaia 46.3,4)

   Cand sotia poate sa te paraseasca, cand prietenii cu care ai crezut ca esti fericit pot pleca de laga tine, cand masina  poate fi distrusa intr-un necaz, cand casa poate fi daramata de un cutremur, cand averea poate sa-ti fie luata, singura fericire ce nu poate fi luata de nimeni si nimic este sa-l ai pe Dumnezeu.  

   Fericirea este lucrul cel mai urmarit printre oameni, absolut toti  isi doresc sa fie fericiti intr-o lume nefericita, intr-o lume rece si distanta toti oamenii cauta fericirea prin orice mijloace si metode.

   Insa Fericirea este darul gratuit pe care Dumnezeu il ofera oricui este gata sa-L primeasca prin credinta. Fericirea este sa-L ai pe Hristos.