În pornirea mea nechibzuită

Ziceam: Sunt izgonită dinaintea Ta.

Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele

Când am strigat spre Tine.

Nu-Ţi aduce aminte, de greşelile

Din tinereţea mea

Nici de fărădelegile mele

Ci adu-Ţi aminte de mine,

După îndurarea Ta

Pentru bunătatea Ta Doamne.

Nu-mi da nici sărăcie

Nici bogăţie

Dă-mi Doamne pâinea care-mi trebuie

Şi prietenia de care am nevoie.

Inima mea, se gândea

Pe ce cale să meargă?

Dar Tu Doamne,

Mi-ai îndreptat paşii

Către banca unde stătea Anina.

Pesemne Doamne, că mă aştepta

Era ziua ei de naştere.

Şi am plecat împreună la Biserica

Acolo unde Tu ne aşteptai.

Cuvintele ei prietenoase sunt........

Sunt ca un fagure de miere

Dulci pentru suflet şi

Sănătoase pentru oase.

Anina, este prietenul adevărat

Care iubeşte oricând

Şi în nenorocire, ajunge ca un frate.

Fă să răsară peste noi

Lumina Feţei Tale Doamne.

     11.07.2011  Firenze