Ziua și noaptea

Două mari puteri în lume
Stăpânesc toată natura,
Dumnezeu le-a dat un nume
Cum vorbește și Scriptura.

Noaptea neagră, ziua albă
Poartă-o luptă nesfârșită,
Fiecare cu-a ei salbă
Sfera lor nemărginită.

Întunericul din noapte
Nu rămâne în picioare
Ziua albă ca de lapte
În curând se-arată-n zare...

Unde oare să se-ascundă
Multul întuneric hâd?
Apa tremură în undă
Chiar și stelele se-ascund.

Se uită-ngrozit pe unde
Ar fugi să-și scape viața?
Soarele îl va pătrunde
Dacă o să-i vadă fața...

El va trebui să fugă,
Vine iarăși dimineața
Ziua mare îl alungă,
Daca-l prinde îi ia viața!

CREATORUL din vechime
L-a trimis la închisoare
N-are casă,n-are nume
Unde să se-ascundă oare?

Undeva din josul lumii
Lumina îl tot împinge
El se-agață-n colțul lunii
Ce cândva era o minge...

Deodată Glasul sobru
Care pune legi în toate
Face să răsune-n codru
Rostind astfel către noapte:

Veșnic un fugar în lume
Să fii noapte-ntunecată,
Să n-ai soartă,să n-ai nume
Stăpânire niciodată!

Tot ce populează cerul:
Soare,lună,stele,toate,
Să-ți cunoască toți misterul
De vor vrea a te străbate...

Și de-odată multul negru
Îngăimă câteva șoapte,
Cum ai dărâma un cedru
Fu răpusă neagra noapte!

Între timp, lumina zilei
Răsăritul își arată
Neagra coadă a reptilei
Dispăru detot îndată.

Soarele aprins își face
Apariția în fală,
Noaptea s-a ascuns și tace,
Vântul bate în rafală.

Și de-atuncea zi și noapte
Una pe-alta se aleargă
Șapte zile și iar șapte
Una pe-alta să se șteargă.

Aleargă fără zăbavă
După legea ce-a fost dată,
Peste munți ,peste dumbravă
Nu se-oprește niciodată.

Pentru toți însă-i mai dragă
Ziua, că-i mai minunată
Domnu-a vrut să o aleagă
Și-a numit-o luminată.

Când e zi, tot furnicarul
Lumii noastre se deșteaptă
Ziua parcă are harul,
După judecata dreaptă.
........................................
Dar vorbind duhovnicește
Întunericul - păcatul,
Sufletul pipernicește
Când domnește necuratul...

Când ești rău, ești ca o noapte
Fără stele, fără lună
Când în suflet nu ai fapte
Ești ca noaptea cea nebună...

Dar când Îl primești pe Domnul
Cu lumina Lui cerească
Fuge pofta, fuge somnul
Viața-ncepe să mijească.

Când Isus, soarele nostru,
Luminează viața noastră
E ca și mărețul astru
Pe cupola cea albastră.

Cum lumina prețuiește
Mult mai mult ca noaptea neagră
Tot așa ISUS ne este
Mai de preț ca lumea-ntreagă!...

AMIN

Octombrie 27.2010 - Chicago
add. May.17.2010. h: 1:20 am

Acum puteti avea acces si la volumul nou se poezii ”LUMINITA”
Va recomand sa cititi si poeziile ”RASCUMPARAREA MEMORIEI” , COCOSUL , EVREII - CEASUL LUMII ,
INTERNETUL , AVORTUL...etc

p.s: Daca ati citit poezia puteti sa-mi lasati si un scurt mesaj constructiv.Multumesc!
Autorul.