- Vindecarea unui îndrăcit
- Marcu 5:1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
- Marcu 5:2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
- Marcu 5:3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
- Marcu 5:4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
- Marcu 5:5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
- Marcu 5:6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
- Marcu 5:7 şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!”
- Marcu 5:8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!”
- Marcu 5:9 „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.”
- Marcu 5:10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
- Marcu 5:11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
- Marcu 5:12 Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
- Marcu 5:13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii şi s-au înecat în mare.
- Marcu 5:14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
- Marcu 5:15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
- Marcu 5:16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
- Marcu 5:17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
- Marcu 5:18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
- Marcu 5:19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
- Marcu 5:20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Domnul doarme în corăbioară
Autor:
Speranţa şi prietenii
|
Album:
Volumul 15
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de filipc in 25/01/2014
Resursa adaugata de filipc in 25/01/2014
Referințe
G#m C#m Eb G#m
1. Domnul doarme în corăbioară şi furtuna, iată, s-a pornit
C#m Eb G#m
Peste valuri mica barcă zboară Domnul doarme însă liniştit.
C#m G#m
Deodată îl trezesc pescarii "priveşte căci iată pierim"
Eb G#m
Dar Isus porunca dă mării minune măreaţă privim.
C#m G#m
/: Furtuna îndată se-opreşte ce linişte-n jur s-a făcut
Eb G#m
Isus cu natura vorbeşte pescarii speriaţi au tăcut. :/
2. Văd pe ţărm pe cineva ce-aşteaptă e un om nespus de chinuit
N-are casă viaţa e deşartă căci de demoni este stăpânit.
Dar demonii încep ca să ţipe îl roagă adânc pe Isus
Aprobă şi-n porci îi trimite spre mare spre moarte s-au dus
/: Mulţimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat
Îl roagă pe Isus să plece şi trist Isus a acceptat. :/
3. Omul vindecat spre Isus vine vrea să-I mulţumească pentru tot
"Doamne n-am cuvinte, ştii prea bine, ca să-ţi mulţumesc de-ajuns nu pot".
/: Te rog mă primeşte cu Tine să spun peste tot ce-ai făcut"
Dar Domnul răspunde: "Mai bine aici să vesteşti ce-ai văzut"
Şi noi am fost smulşi din pierzare aceasta putem să vestim
La mare la mic la oricare putem de folos ca să-I fim. :/
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 6173
- Export PDF: 4
- Favorită: 2
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,