EmBEm
1. Mă gândesc ades la Tine, la iubirea Ta adâncă, BEm
La fântâna apei vieţii ce mai izvorăşte încă BEm
Doar un pas am mers spre ceruri, o, şi m-ai răsplătit aşa BEm
Cum gândirea cea mai ‘naltă, o, niciodată n-ar visa...
G D AmEm
R: O, de s-ar deschide cerul şi Te-ai coborâ în slavă, GDAmCB
S-ar aprinde înălţimea, de splendoarea Ta grozavă, GDAmEm
Şi s-ar despica în două munţii în cuprinsul lor, GDAmCB
De lumina Ta, s-ar umple, Muntele Măslinilor.
2. Ai veni la mine şi Te-aş invita la cină
Şi Ţi-aş dărui cu totul inima de pace plină;
Aş privi mereu la chipul care-a suferit dispreţul
Şi, spre fericirea noastră, a plătit cu sânge preţul.
3. Dacă voi intra vreodată, în a-nemuririi spaţii,
Ca, în lumea înnoită, îngerii să-mi fie fraţii,
Numai prin a Ta iubire, voi păşi în veşnicie;
Tu-mi vei fi şi-acolo, Doamne, cea mai sfântă bucurie!