e D
Ca un tren ne pare viața, ne trezim în el mergând
a B
Fără să ne dăm cu seama, unde ne-am urcat și când
e D
Mulți copii voioși se urcă, câți pe drum au întâlnit
a B
Iar câte-un bătrân coboară, trist și gol și istovit
e (BG) C G
Mai lasă Doamne-n al vieții tren cerescul har D e
Mai lasă cercetare, să știm cine suntem CG
Iar dacă drumul vieții e-n jos și fără rost DB e-C-e-C-e
Tu-ndreaptă-ne cărarea, și pașii cu folos
Fericirile sunt halde, unde stăm câte-un minut
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut
Iar durerile sunt stații, lungi de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă, tot mai multe se ivesc.
Vine-odată însă vremea, să ne coborâm și noi
Ce n-am da atunci o clipă, să ne-ntoarcem înapoi
Dar de când privim în urmă, plângem timpul ce-a trecut
Sună gara veșniciei, am trăit și am știut.