G
Dacă două mâini rebele
Am
nu te-ar ţine orb mereu,
D
te-ai opri în clipe grele CG
şi privind cu dor la stele, EmD
ai vedea că-i scris pe ele: C D G
Dumnezeu!
G
Dacă două vechi zăvoare
Am
nu te-ar ţine surd mereu,
D
ai şopti: Ce meşter mare CG
scoate păsări cântătoare? EmD
Şi ţi-ar spune orice floare: C D G
Dumnezeu!
G
Dacă marea întristării
Am
nu te-ar ţine rob mereu,
D
ai şopti în largul zării: CG
Cine-i Tatăl îndurării? EmD
Şi ţi-ar spune valul mării: C D G
Dumnezeu!
G
Dar de ţi-ai vedea veşmântul
Am
care-mbracă vechiul "eu",
D
ai umplea de plâns pământul CG
şi, primind cu drag Cuvântul, EmD
L-ai simţi în piept pe Sfântul C D G
Dumnezeu!