F
Dacă două mâini rebele
Bb
nu te-ar ţine orb mereu, FC
te-ai opri în clipe grele BbF
şi privind cu dor la stele, DmF
ai vedea că-i scris pe ele: GmF
Dumnezeu!
F
Dacă două vechi zăvoare
Bb
nu te-ar ţine surd mereu, FC
ai şopti: Ce meşter mare BbF
scoate păsări cântătoare? DmF
Şi ţi-ar spune orice floare: GmF
Dumnezeu!
F
Dacă marea întristării Bb
nu te-ar ţine rob mereu, FC
ai şopti în largul zării: BbF
Cine-i Tatăl îndurării? DmF
Şi ţi-ar spune valul mării: GmF
Dumnezeu!
F
Dar de ţi-ai vedea veşmântul
Bb
care-mbracă vechiul "eu", FC
ai umplea de plâns pământul BbF
şi, primind cu drag Cuvântul, DmF
L-ai simţi în piept pe Sfântul GmF
Dumnezeu!