A
1. Un om fără de Domnul D
e-un pom neroditor ED
Sădit în lumea mare fără
E A
de ajutor A
Când firea pământească D
sufletul i-a-ngrădit ED
Inima lui suspină şi nu EA
e fericit. D
R: Nu cere de la oameni A
să-ţi dea fericirea E
Căci numai Domnul ştie DEA
şi poate să ţi-o dea D
Încrede-te în Domnul şi A
viaţa ta va fi E
Rodită şi-mplinită cu DEA
mii de bucurii.
2. Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag
Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat
Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat
Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat.
3. Aşa omule vino la Tatăl Dumnezeu
Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El
Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti
Împacă-te cu Domnul să ai viaţa de veci.