A
1. Un om fără de Domnul D
e-un pom neroditor ED
Sădit în lumea mare fără
E A
de ajutor A
Când firea pământească D
sufletul i-a-ngrădit ED
Inima lui suspină şi nu EA
e fericit. D
R: Nu cere de la oameni A
să-ţi dea fericirea E
Căci numai Domnul ştie DEA
şi poate să ţi-o dea D
Încrede-te în Domnul şi A
viaţa ta va fi E
Rodită şi-mplinită cu DEA
mii de bucurii.
2. Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag
Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat
Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat
Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat.
3. Aşa omule vino la Tatăl Dumnezeu
Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El
Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti
Împacă-te cu Domnul să ai viaţa de veci.
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.