GDEmC
Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate, GDCDG
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate. GDEmC
Să mor de foame tot 'n-ating, mâncăruri otrăvite, GDCDGD
Spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite.
CG
Mai bine plâng acum un ceas DEm
Cu Domnu-n părtăşie CG
Decât fără Hristos rămas DGD
Să plâng o veşnicie.
Să mor de frig nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
Pe unde slugile pândesc, iubirii-ndurerate.
Să pier în drumuri n-aş intra în casa blestemată,
Dar i-ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată.
Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să umblu gol tot n-am să-mbrac ce diavolul-mi întinde,
Să zag în ce-am, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde.
Cântarea „Să ard de sete” este compusă de Nicolae Moldoveanu, pe versurile lui Traian Dorz, și se găsește în Cântările Harului, volumul 4, nr. 119
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.