GDEmC
Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate, GDCDG
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate. GDEmC
Să mor de foame tot 'n-ating, mâncăruri otrăvite, GDCDGD
Spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite.
CG
Mai bine plâng acum un ceas DEm
Cu Domnu-n părtăşie CG
Decât fără Hristos rămas DGD
Să plâng o veşnicie.
Să mor de frig nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
Pe unde slugile pândesc, iubirii-ndurerate.
Să pier în drumuri n-aş intra în casa blestemată,
Dar i-ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată.
Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să umblu gol tot n-am să-mbrac ce diavolul-mi întinde,
Să zag în ce-am, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde.
Cântarea „Să ard de sete” este compusă de Nicolae Moldoveanu, pe versurile lui Traian Dorz, și se găsește în Cântările Harului, volumul 4, nr. 119