(Bb. Eb).
g G#M Eb G#M
Privind la bolta-albastră, nu pot să nu slăvesc
Eb. F. Bb. Eb
Lucrarea Ta măiastră, o, Creator ceresc!
g G#M Eb. G#M
'N-atâta armonie eu grijile-mi destram
Eb. f Bb. Eb
Şi plin de bucurie, cu dragoste exclam:
Bb. Eb
Ești cel mai frumos! Bb
Şi nimeni nu-i ca Tine!
f
Îţi cântă florile,
Bb
Te-adoră zorile,
Eb. G#m
Ești cel mai frumos!
Eb
Ești cel mai frumos!
G#M. G#m
Măreţ şi înălţat
Eb
Prin tot ce ai creat,
Bb
Eşti Doamne minunat,
Eb
Eşti cel mai frumos!
2. De-atâta măreţie sunt, Doamne, copleşit
Şi-Ţi cânt mereu doar Ţie, o, Tatăl meu iubit.
Când razele de soare zâmbind îmi bat în geam
M-alint 'n-acea splendoare şi fericit exclam:
3. Spre bolta cea senină, spre cerul infinit,
Un pumn firav de tină, de Tine plămădit,
M-avânt, dorind fierbinte să zbor, să Te-ntâlnesc
Pe Tine, drag Părinte, şi-n taină să-Ţi şoptesc: