- ISAIA
- Necredinţa şi pedeapsa lui Israel
- Isaia 1:1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda:
- Isaia 1:2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
- Isaia 1:3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
- Isaia 1:4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
- Isaia 1:5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte!
- Isaia 1:6 Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn:
- Isaia 1:7 ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
- Isaia 1:8 Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
- Isaia 1:9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
- Nu jertfe şi sărbători
- Isaia 1:10 Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
- Isaia 1:11 „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
- Isaia 1:12 Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
- Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
- Isaia 1:14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
- Isaia 1:15 Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
- Îndemn la pocăinţă
- Isaia 1:16 Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
- Isaia 1:17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
- Isaia 1:18 Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
- Isaia 1:19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
- Isaia 1:20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
- Isaia 1:21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
- Isaia 1:22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
- Isaia 1:23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.
- Isaia 1:24 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
- Isaia 1:25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
- Isaia 1:26 Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
- Isaia 1:27 Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate.
- Isaia 1:28 Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.
- Isaia 1:29 „Vă va fi ruşine de terebinţii în care găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi,
- Isaia 1:30 căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
- Isaia 1:31 Omul tare va fi ca nişte câlţi, şi lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.”
- Isaia 2:1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului:
- Isaia 2:2 Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
- Isaia 2:3 Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului.
- Isaia 2:4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
- Isaia 2:5 Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!
- Isaia 2:6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii şi se unesc cu fiii străinilor.
- Isaia 2:7 Ţara lor este plină de argint şi de aur şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr.
- Isaia 2:8 Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
- Isaia 2:9 De aceea cei mici vor fi coborâţi şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
- Isaia 2:10 Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!
- Isaia 2:11 Omul va trebui să-şi plece privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
- Isaia 2:12 Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
- Isaia 2:13 împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
- Isaia 2:14 împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
- Isaia 2:15 împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva tuturor zidurilor întărite;
- Isaia 2:16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
- Isaia 2:17 Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
- Isaia 2:18 Toţi idolii vor pieri.
- Isaia 2:19 Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
- Isaia 2:20 În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci
- Isaia 2:21 şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
- Isaia 2:22 Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?
- Isaia 3:1 Domnul Dumnezeul oştirilor va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine şi orice izvor de apă,
- Isaia 3:2 pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe proroc, pe ghicitor şi pe bătrân,
- Isaia 3:3 pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.
- Isaia 3:4 „Le voi da băieţi drept căpetenii”, zice Domnul, „şi nişte copii vor stăpâni peste ei.”
- Isaia 3:5 Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân şi omul de nimic, pe cel pus în cinste.
- Isaia 3:6 Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!”
- Isaia 3:7 Dar, în aceeaşi zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneţi căpetenie peste popor.”
- Isaia 3:8 Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentru că vorbele şi faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui măreţe.
- Isaia 3:9 Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor şi, ca sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
- Isaia 3:10 Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.
- Isaia 3:11 Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.
- Isaia 3:12 Poporul meu este asuprit de nişte copii şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
- Isaia 3:13 Domnul Se înfăţişează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.
- Isaia 3:14 Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai-marii lui: „Voi aţi mâncat via! Prada luată de la sărac este în casele voastre!
- Isaia 3:15 Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu şi apăsaţi pe săraci?” zice Domnul Dumnezeul oştirilor.
- Isaia 3:16 Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăiesc cu verigile de la picior,
- Isaia 3:17 Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea.”
- Isaia 3:18 În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii şi lunişoarele,
- Isaia 3:19 cerceii, brăţările şi maramele,
- Isaia 3:20 legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate,
- Isaia 3:21 inelele şi verigile de la nas,
- Isaia 3:22 hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile,
- Isaia 3:23 oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare.
- Isaia 3:24 Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe.
- Isaia 3:25 Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi, în luptă.
- Isaia 3:26 Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor jeli şi ea va şedea despuiată pe pământ.
- Isaia 4:1 Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră însene şi ne vom îmbrăca în hainele noastre însene; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!”
- Proslăvirea Sionului
- Isaia 4:2 În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.
- Isaia 4:3 Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.
- Isaia 4:4 După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii,
- Isaia 4:5 Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,
- Isaia 4:6 o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.
- Via Domnului
- Isaia 5:1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă.
- Isaia 5:2 I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
- Isaia 5:3 „Acum dar”, zice Domnul, „locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
- Isaia 5:4 Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
- Isaia 5:5 Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;
- Isaia 5:6 o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.”
- Isaia 5:7 Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată şi, când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate şi, când colo, iată strigăte de apăsare!
- Isaia 5:8 Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi locuiesc în mijlocul ţării!
- Isaia 5:9 Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.
- Isaia 5:10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă.”
- Isaia 5:11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin!
- Isaia 5:12 Harpa şi alăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele, dar nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui.
- Isaia 5:13 De aceea, poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame şi gloata lui se va usca de sete.
- Isaia 5:14 De aceea îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă.
- Isaia 5:15 Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari vor fi smeriţi şi privirile trufaşe vor fi plecate.
- Isaia 5:16 Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate.
- Isaia 5:17 Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor şi păstorii pribegi vor mânca moşiile prăpădite ale bogaţilor.
- Isaia 5:18 Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe
- Isaia 5:19 şi zic: „Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!”
- Isaia 5:20 Vai de cei ce numesc răul bine şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa, în loc de amărăciune!
- Isaia 5:21 Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi!
- Isaia 5:22 Vai de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari,
- Isaia 5:23 care scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!
- Isaia 5:24 De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa ca putregaiul le va fi rădăcina lor şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
- Isaia 5:25 De aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se zguduie munţii şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este încă întinsă.
- Isaia 5:26 El ridică un steag popoarelor îndepărtate şi le fluieră de la un capăt al pământului: şi iată-le, vin repede şi uşor.
- Isaia 5:27 Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte.
- Isaia 5:28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene şi roţile carelor lor parcă sunt un vârtej.
- Isaia 5:29 Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei, sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor.
- Isaia 5:30 În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.
- Isaia în slujbă
- Isaia 6:1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
- Isaia 6:2 Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.
- Isaia 6:3 Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
- Isaia 6:4 Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa s-a umplut de fum.
- Isaia 6:5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
- Isaia 6:6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
- Isaia 6:7 Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”
- Isaia 6:8 Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
- Isaia 6:9 El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’
- Isaia 6:10 Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.”
- Isaia 6:11 Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot;
- Isaia 6:12 până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie.
- Isaia 6:13 Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”
- Prorocie împotriva lui Israel şi a Asiriei
- Isaia 7:1 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată.