„La fiecare praznic al Paștelor, Pilat le slobozea un întemnițat, pe care-l cereau ei... ” (Marcu 15:6-15)

Evenimentele au evoluat în așa fel încât la un momen dat Isus din Nazaret și Baraba au ajuns alături, între judecător și mulțime. Unul lângă altul, față în față, Creatorul și criminalul, Împăratul și răzvrătitul. Baraba, un nume deosebit;”Fiul tatălui”. Oare ce a gândit tatăl lui când i-a pus acest nume? ... Nu știm, dar probabil, ca orice părinte era optimist și plin de speranță cu privire la fiul său. Nu știm ce a gândit tatăl său, dar știm ce a ajuns; un tâlhar vestit învinuit de omor. (Ioan 18:40: Matei 27:16; Marcu 15:7) Lângă, Isus; în ebraică Yeshua, înseamnă Domnul este mântuirea. Un nume comun dar în același timp predestinat. (Matei 1:21) Acuzat de faptul că stircă Legea, instigă la revoltă și se face pe Sine Fiul lui Dumnezeu. În realitate Isus din Nazaret era acolo pentru că, pe de-o parte lideri religioși îl invidiau, pe de altă parte împlinea un destin mesianic.

Și iată-i față în față, Isus și Baraba, Cel sfânt și cel păcătos. Iar evreii și romanii, de fapt omenirea întreagă, pusă să aleagă între cei doi. Judecătorul Pilat, pentru a obține bunăvoința evreilor, obișnuia ca de sărbătorile pascale să le ofere șansa eliberării câte unui întemnițat. De data aceasta îi pune să aleagă între Isus și Baraba. Socotea că-L vor alege pe Isus în care nu găsea nici o vină de moarte. Dar mulțimea a ales ”mai bine” pe Baraba. De ce? De ce au ales evreii pe Baraba și nu pe Isus? Pentru că au fost influiențați de preoți. Poate, pentru că Baraba semăna mai mult cu ei. Sau, poate pentru că, omul în general când este pus să aleagă între Dumnezeu și lume, între idealurile spirituale și cele materiale, alege pe cele din urmă. În logica aceasta se înscrie și decizia lui Pilat de a-l elibera pe Baraba și de a-L condamna pe Domnul Isus, deși nu avea acoperire legală să o facă. Știm în final că Dumnezeu a cârmuit lucrurile în așa fel încât Fiul lui Dumnezeu să moară pentru păcatele noastre ale tuturor. (Romani 5:8; 1Petru 1:18-19) Lucrul acesta însă nu-i scutește de responsabilitatea alegerii greșite nici pe Pilat, nici pe evrei, cum nu ne scutește de responsabilitate atunci când alegem greșit nici pe noi.

Dacă scena s-ar repeta astăzi oare ce ar alege oamenii din generația noastră? Politicienii, judecătorii, preoții, mulțimile, ... ? Am mari îndoieli că ar lua o altă decizie! De altfel ori de câte ori un om întoarce spatele lui Dumnezeu și alege să calce Legea Lui, nu face altceva decât să-l aleagă pe Baraba și lumea în locul lui Hristos și a cerului. Domnul a fost condamnat la moarte, Baraba a fost eliberat. Isus a murit în locul lui Baraba; oare Baraba a trăit mai apoi pentru Isus Hristos? Par Lagerkvist, scritor suedez, laureat cu permiul Nobel pentru literatură în ani 50, a scris o carte cu numele Baraba. În această lucrare scriitorul își imaginează că Baraba s-a pocăit. Ne-ar place să știm că a profitat de șansa oferită, dar nu putem ști cu certitudine până la înviere.

Dar, scumpii mei, istoria aceasta din Gabata este istoria noastră. Scriptura spune: „Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei”. (2Corinteni 5:15) Valentin Popovici parafrazând într-o poezie istoria lui Baraba, încheie cu următoarele cuvinte:

„... Căci omul acela zdrobit de păcate,
Pe care l-ai scos de la chinul cel greu
Primind Tu în locu-i pedeapsa la moarte,
Baraba acela, Iisuse, sunt EU!”