1. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru bunătatea Ta,
Pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!

2. Ţie­-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru toate ce mi-­ai dat,
Pentru dulcea Ta-­ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire,
Pentru tot ce mi-ai luat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire.

3. Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Şi nu vorbe vreau să spun,
Ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă.

4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Nu că eu aş şti să cânt
Sau că am vreo vrednicie,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 171.