1. Prin lume alerg pribeag şi tăcut,
Sunt omul ascuns sub masca de lut.
Alerg şi m-opresc şi nu ştiu ce vreau,
Când cred că pornesc atunci simt că stau.

R1: Mă ştiu legat de trup prin tot ce concep,
Când norii se rup, când tot ce încep,
Zidind fără har, clădind fără el,
Zidesc în zadar. Aceasta pricep.

2. Doi oameni în mine îi simt cum se bat
Şi ştiu din Scruptură, aşa am aflat
Că lupta-i acerbă şi-atunci se sfârşeşte
Când unul din doi pe veci birueşte.

3. Ca Pavel ţintesc doar bine să fac,
Ispita să-nving şi să ştiu cum să calc.
Mereu sunt învins, mereu sunt oprit
De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit.

4. Prin lume-s pribeag în trup efemer
Departe de Isus, departe de Cer.
Dar vine şi clipa când tot ce-a fost trist
Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist.

R2: Mă simt legat de iubire prin tot ce aştept.
Moare în mine şi ură şi fire când ştiu că aştept.
Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire,
Zidesc aşteptare, trăiesc nemurire.