1. E plin de miraje pământul,
De patimi ce-atrag în noroi.
Muşcăm din păcat tot mai lacom,
Şi tot mai flămânzi şi mai goi.

R1: Dar sus, la Golgota, pe cruce,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
La tainica vremii răscruce,
Ne aşteaptă, cu lacrimi, Isus.

2. În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec,
Crezându-se domni peste clipă,
Cu clipele-alăturea trec.

3. Aleargă maşini pe artere,
Rachete zvâcnesc printre nori;
Tresare Selene-n cratere,
Saturn e cuprins de fiori.

4. Tu, rege al vremurilor noastre,
Tu, om, ce străbaţi prin stihii,
Tu ştii să te-nalţi către astre,
Dar taina supremă n-o ştii!

R2: Tu nu ştii că sus, la Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Ne-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 238.
Autor text: Costache Ioanid