1. Din zgomotul lumii, din praf şi ispită
Din zbuciumul firii spre Tine alerg.
Zdrobit deseori si cu inima frântă
‘Naintea-ndurării genunchiul ‘mi-aplec.

R: Doresc să-Ţi vorbesc şi Tu Domnul meu drag să m-asculţi,
Doresc să-mi răspunzi, prăbuşind ai necazului munţi,
Doresc părtăşia Ta-n veci şi uniţi
peste tot ce-i vremelnic să fim:
Tu şi eu.

2. Sunt multe izbânzi pe calea cea-ngustă,
Dar sunt şi căderi ce sufletul frâng.
În lupta ce-o dau nu pot merge singur,
De-aceea la Tine povara-mi aduc.

3. Doresc să mă-nalţ tot mai sus către Tine
prin necaz, adevăr iubire şi zel,
Doresc veşnicia întreagă cu Tine
Să-mi fie-n furtună, far şi unic ţel.