1. An de an, an de an
Bate vântu-n grâu pe lan.
Spic de spic se țin în vânt,
Cine-i singur cade frânt.
Trece vântul, n-au nimic
Parcă te privesc și zic:
Dar tu ai, dar tu ai,
Frate drag, un bob în spic?

2. Săptămâni, săptămâni,
Cearcă lupul pe la stâni;
Dă târcoale, hăulind:
„Ia să văd ce pot să prind!”
Ba vrea oaie, ba vrea miel,
Nu le dă Emanuel.
Dar tu sai, dar tu sai
Să pui pieptul lângă El?

3. Ceas de ceas, ceas de ceas,
N-au albinele popas;
Toate zboară și zoresc,
În cămară toate cresc.
Numai trântorul, haihui,
Strică mierea-n jurul lui.
Tu zorești, tu zorești?
Ești albină sau ce ești?

4. În curând, în curând
Vom da seama rând pe rând:
„Tu păstor, tu ucenic,
Unde-s boabele din spic?
Tu, plugar, tu, învățat,
Câtă miere-ai adunat?
Ce-ai făcut, ce-ai făcut
Cu talantul ce ți-am dat?”

5. „Doamne sfânt, Doamne sfânt,
N-am fost mare pe pământ.
Tu, Stăpânul meu prea-nalt,
Mi-ai dat mie un talant.
Eu prin griji și prin nevoi,
Ți-am adus acuma doi.”
- Așa da! Așa da!
O cetate-acum e-a ta!

I: Cântările Harului, Volumul 2, cântarea 34.