1. Să citesc trebuie iarăși, în cartea ce El ne-a dat,
Cât de dulce a fost Domnul și neatins de păcat.
2. Cum a lăsat pruncii cei mici, de El s-au apropiat,
Luându-i apoi în brațe, El i-a binecuvântat.
3. Cum a dat El și ajutor, toată ziua orișicând;
La cel bolnav, iar pe cel slab, frate cu Dânsul făcând.
4. Pe păcătoși n-a alungat, care la El au venit,
De moarte grea i-a mântuit și i-a făcut fericiți.
5. Să citesc trebuie iarăși, dar de-ajuns niciodată,
Că iubirea Lui către noi era nemăsurată.