1. „Cine ești Doamne?“ Te întreba
Cel ce odinioară Te prigonea.
Cel ce la moarte dădea pe sfinți
Vărsa cu frații lacrimi fierbinți.
Sunteți tăria, cununa mea,
Bisericii sfinte, Pavel spunea.
Păstrează-ți cununa și numele tău,
Răsplată divină-ți va da Dumnezeu.

R: /: Cine ești Tu, Doamne?
Te-ntreb după milenii,
Când învățătura e după moda vremii. :/

2. Cel ce la neamuri a fost trimis
De-a Lui iubire a fost cuprins.
Din loc în loc mergea mereu
Vestea Cuvântul lui Dumnezeu.
Barnaba și Sila, tovarășii săi,
Adesea mergeau ei prin depărtări,
Bătuți și-alungați în temnița grea
Dar inima lor nu se temea!

3. Credința am păzit-o, spunea neclintit,
Bătrânul ostaș ce treaz a rămas.
Pe urmele lui ne cheamă acum,
Ne cheamă iubirea, al nostru Stăpân.
Dacă citim prin câte-au trecut
Primii creștini, cei de demult,
Nu știu cum vom sta în fața Sa,
În fața Celui din Golgota.