1. O Mire-al iubirii, de când Tu Te-ai dus,
Mireasa priveşte în zare,
Şi-aşteaptă într-una precum Tu i-ai spus,
Să stea neâncetat vegheatoare.

R. De ce nu vii? De ce nu vii?
O Mire scump, o Mire drag,
O până când în nopţi târzii,
Noi Te-aşteptăm plângând în prag?

2. O Mire-al iubirii, Isuse iubit,
Întreaga făptură suspină,
Cu toţii aşteaptă acel răsărit,
Şi nunta cerească să vină.

3. O Mire-al iubirii, o dulce Isus,
Adu Te rugăm, dimineaţa.
Cu harul măririi şi slava de sus,
Să dai tuturora viaţa.

4. O Mire-al iubirii, atâţi Bartimei,
Şi-atâţi de la Poarta Frumoasă,
Te cheamă bolnavii, Te cheamă şi ei,
O vino şi du-ne acasă.

5. O Mire-al iubirii, întregul popor
Te cheamă în rugă fierbinte,
Mireasa suspină de-atât tainic dor,
Şi-aceleaşi duioase cuvinte.