1. Tată preaiubit de ce taci atât de mult?
De ce nu-mi răspunzi şi glasul Tău n-aud?
Mă simt atât de slab, fără Tine acum,
Nu mă lasă singur pe drum!

R: Ochii mei au încetat să mai privească în Sus,
Văd în urmă mea speranţele ce le-am pierdut,
Dar inima mi-o 'nalţ acum către Tin'
Că să primesc bucurie şi alin.

2. Lacrimi de căinţă pe-obraz se preling,
Regret uneori multe lumini s-au stins.
Cu duhul zdrobit păcatul azi îmi plâng,
Nu-ţi cer nimic, doar spune-un cuvânt!

3. Dacă aş putea la tronul sfânt s-ajung,
Poate-aş primi un picur din harul Tău...
Sunt lacrimi de plâns care cerul străpung,
Adună-le-n burduful Tău!