1. De ce nu vii, de pe cărări străine,
Să-mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am murit când, numai pentru tine,
Ca și Isaac am fost pe rug urcat.
/: De ce nu vii? :/ Eu ca Isaac am fost pe rug urcat.

2. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând?
Un fiu pierdut să moară în neștire
Și-un Dumnezeu să-l cheme lăcrimând?
/: De ce nu vii? :/ Când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?

3. De ce nu vii, cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi când încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape,
Când te privesc ca Salvator suprem?
/: De ce nu vii? :/ Când te privesc, ca Salvator suprem?

4. De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
Să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori din rai, din vesnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să-ți aleg!
/: De ce nu vii? :/ Cu mâna Mea cunună să-ți aleg?

5. De ce nu vii, tu, suflet nehotarnic
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu...
/: De ce nu vii? :/ Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu!

6. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire,
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând
Un fiu pierdut să râdă în neştire,
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?
/: De ce nu vii? :/ Când Dumnezeu te cheamă Iăcrimând?

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 7.
Autor text: Costache Ioanid.