1. Când din cercul vieţii nostre peste margini noi privim
Oameni frânţi în lupte multe peste tot zărim
Fărâme sparte ale unui tot ce nu-l vedem
Umbra a ceea ce cândva era-n Eden.
O, ce plăcut era atunci, cu Tine-n zori umblam
Dar apoi ne-am depărtat crezând că mult ştiam
Destrămată de păcat întreaga lume-acuma e
Vrem doar să fim ce-am fost, Doamne-ajută-ne!

R1: Doamne, doar tu poţi din moarte să ridici o lume
Să transformi a noastră umbră-n perfecţiune
Ce e vechi, poţi înnoi, voia Ta vrem să-mplinim!
Vrem din nou cu Tine să fim!

2. A fost odată, doar că n-am ales ce trebuia
Şi-apoi de Tine ne-am ascuns, că ne durea lumina Ta.
Dar mereu Tu ne găseşti, că ştii tot ce gândim
Vrem să ne îndreptăm, acasă să venim!

B: Doar prin moartea Ta trăim
De-aceea tot Îţi dăruim!

3. Calea ne-ai deschis, şi către Tine noi din nou pornim
Chiar de uneori cădem, ne-ajuţi să reuşim
Iar la sfârşit în Braţul Tău ne vei primi!
Că ne iubeşti mai mult decât putem gândi!

R2: Doamne, doar tu poţi din moarte să ridici o lume
Să transformi a noastră umbră-n perfecţiune
Ce e vechi, poţi înnoi, inimile să ne schimbi, ridică-ne pe înălţimi,
Faţa Ta vrem să zărim, vrem din nou cu Tine să fim!
Doamne vrem cu Tine să fim!