R: /: Tu nu știi că, sus pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Ne-așteaptă, cu lacrimi, Isus ! .:/
1. E plin de miraje pământul,
De patimi ce-atrag în noroi;
Mușcăm din păcat tot mai lacom,
/:Și tot mai flămânzi și mai goi.:/
2. În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec;
Crezând că-s mai tari de cât moartea.
/:Spre brațele morți se-ntrec.:/
3. Tu, rege al vremurilor noastre...
Tu, om, ce străbați prin stihii...
Tu știi sa te-nalți printre astre..
/: Dar taina supremă n-o știï ! :/
I: Se repera strofa 1 la sfarsit + refren.
De patimi ce-atrag in noroi;
Muscam din pacat tot mai lacom,
Si tot mai flamanzi si mai goi.
Cor:
Dar sus la Golgota, pe cruce,
Cu pieptul de-o lance strapuns,
La tainica vremii rascruce,
Ne-asteapta, cu lacrimi, Isus.
In ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec;
Crezandu-se domni peste clipa,
Alaturi cu clipele trec.
Alearga masini pe artere,
Rachete zvacnesc printre nori;
Tresare Selena-n cratere,
Saturn e cuprins de fiori.
Tu, rege al vremurilor noastre...
Tu, om, ce strabati prin stihii...
Tu stii sa te-nalti printre astre..
Dar taina suprema n-o stii!...
Cor: Tu nu stii ca, sus pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance strapuns,
Sub norii ce-ntuneca bolta
Ne-asteapta, cu lacrimi, Isus!...