1. Era noapte şi frig şi o lume prea mică;
Se-arătau umbre reci ce mureau într-o clipă,
Nici un loc de popas nu era-n pragul casei.
Neprimit de ai Săi s-a oprit printre miei.

2. Deodată un cântec de tânără stea,
A făcut să tresară din piept inima,
Doar păstorii veghind ne-ncetat lângă turme,
Au ştiut că se-arată un semn pentru-o lume.

R: S-a născut ca să poarte o povară străină,
A venit ca un blând condamnat fără vină,
I S-a dat să stropească pământul cu sânge,
A venit ca să şteargă orice ochi care plânge.

3. Pentru noi s-a născut prunc uitat într-o iesle.
Pentru noi a venit ca să-mpartă o veste,
Cât de mult ne-a iubit Tatăl nostru din cer,
Ne-a vorbit dintr-un staul, ne-a vorbit de pe lemn.

4. S-au aprins iar lumini pe cărarea uitată
Se arată Isus coborând încă-odată,
Căutând printre noi un cuvânt de primire,
Să reverse în ploi un potop de iubire.

5. Se arată şi-acum aşteptând un suspin,
Ca s-aducă şi azi pentru lacrimi alin,
Să se-aprindă în ochi o nestinsă făclie,
Pas cu pas să-L urmăm pe cărarea cea vie.