1. Când suferi cumplit în durere adus,
Când inima-n chinuri se zbate,
/: Gândeşte-te: oare nu ştie Isus,
De tot ce asupră-ţi se-abate? :/

2. Căci orice-ncercare, la-al ei început,
E-o pricină grea de-ntristare,
/: Dar adu-ţi aminte prin câte ai trecut,
Și-n viaţa ta iar a fost soare. :/

3. Când ceasul izbânzii măreţ va suna,
Sfârşind încercarea amară,
/: Ce rău o să-ţi pară că nu ai răbdat,
Smerit trecătoarea povară. :/

4. Azi prinde prilejul cât încă mai stai,
Sub crucea-ncercării temute,
/: Să prinzi de pe-acum înspre veşnicul Rai,
Podoaba răbdării tăcute. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 173.
Autor text: Tatiana Topciu