1. Când înca nu Te cunoșteam, la Tine când nu mă găndeam,
Prin Duhul Sfânt, cu șoapte line mă chemai,
Cu glas divin, cu glas duios, dar nu știam că ești Hristos,
Și mă luptam să nu-l aud, iar Tu plângeai. . .

R1. Când eu eram în drum căzut,
Leviti și preoti au trecut,
Dar și-au văzut de drumul lor, nu s-au oprit.
Cand sângerând zăgeam rănit, nici un preot, nici un levit,
Să lege rana mea nu s-au oprit.

2. Când pe coline coboram, la Tine Isus nu gândeam,
Tu mă strigai, si glasul-Ti blând l-am auzit,
Dar mulți tâlhari m-au întâlnit, și m-au lovit, și m-au rănit
Și tot ce mi-a rămas în suflet, mi-au răpit.

3. Cu fruntea-n jos nu m-așteptam, să trecă vreun Samaritean
Cu El călare pe asin s-ajung la han,
Dar când m-a ridicat din drum, cald mi-a șoptit și aud și acum:
“Am să te scot din pulbere, din praf și scrum. ”

4. Apoi în casa Ta m-ai dus, Te-am ascultat pierdut și dus,
În inima îmi răsuna, Numele Isus,
Îl ascultam și ma-ndemna ca să rămân în casa Ta,
Și-ndemnul sfânt l-am ascultat, și am fost supus.

R. De atunci iubit Mântuitor, ai pus în viața mea un dor
Să Te iubesc, să Te astept și-n Tin` să sper,
Și azioricui sa spun mereu, de dragostea si harul Tau,
Și locul care-mi pregătești în cer.