1. Privind spre zarea-ntunecată de încercarea grea,
Eu am zărit plin de uimire cum Cineva mă aştepta.
Era cu braţele întinse şi mă privea cu dragoste,
Împovărat de-a mea durere, la Tatăl sfânt El mijlocea.

R: /: Să rămân aproape, lângă Dumnezeu,
Să nu cad când pe cale-mi va fi greu,
Să rămân credincios orice-ar veni,
Să mă-ncred în Domnul meu zi de zi! : /

2. Păşind cu multă umilinţă spre Cel ce m-aştepta,
L-am auzit cum, plin de iubire, cu-o voce blândă îmi şoptea:
“Eu plâng cu tine-n încercare şi singur nu am să te las! “
M-am prăbuşit atunci în rugă şi-ngenuncheat eu am strigat: