1. În umblarea mea prin lume,
În ispitele haine,
Peste tot Isuse, Doamne,
Numai harul Tău mă ţine.

R: Numai harul, numai harul
Mă păstrează ne-ncetat;
El mă face, el mă ţine
Credincios cu-adevărat.

2. Pe cărarea curăţiei,
Şi în lupta spre mai bine,
Să mă ţin, nu pot, ci-ntr-una
Numai harul Tău mă ţine.

3. Când aş vrea s-ascult Cuvântul,
Să-l plinesc cum se cuvine,
Văd cum totu-mi stă-mpotrivă,
Numai harul Tău mă ţine.

4. În lucrarea Ta preasfântă,
Unde m-ai chemat pe mine,
Cât e de puţină roada!
Numai harul Tău mă ţine.

5. Orişicând şi-n orice stare,
Doamne, îndrăznesc la Tine;
Şi-n cădere şi-n nălţare,
Numai harul Tău mă ţine.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 11.