1. Vreau să iubesc pe frații mei
Cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
Dar să-i iubesc, dar să-i iubesc
Așa cum sunt, așa cum sunt.

R: Vreau să iubesc pe frații mei
Cu care veșnic în lumină voi fi sus,
Văzându-L pe Isus în ei,
Să-L simt cu-adevărat în mine pe Isus.

2. Vreau deopotrivă să adun
Și rodu-ntreg, și spicul frânt,
Căci și Isus mă vrea mai bun,
Dar mă iubește, dar mă iubește
Așa cum sunt, așa cum sunt.

3. Când frații mei au răni ce dor,
Să-mi fie brațul mai sfios,
Să nu apăs în rana lor,
Căci nu eu vindec, căci nu eu vindec,
Ci Hristos, Isus Hristos.

4. Noi prin Isus am fost iertaţi
Ca să iertăm şi noi oricui,
Dar dacă nu iubim pe fraţi
N-avem în noi, n-avem în noi
Iertarea Lui, iertarea Lui.

5. Şi dacă azi umblăm stingher
Şi nu avem un singur grai
De-om fi aşa şi sus în cer,
Va fi un iad, va fi un iad,
Şi nu un rai, şi nu un rai.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 348.
Autor text: Costache Ioanid.