1. O, noi ne-am bizuit pe Domnul,
De-aceea nu ne-au biruit.
Nici vântul când vuia puternic,
Nici valul când izbea cumplit.

R: Bizuiți-vă pe Domnul
Toți ai Lui, în orice fel,
/: Căci în El au biruință,
Câți se bizuie pe EL. :/

2. O, noi ne-am bizuit pe Domnul,
De-aceea-n noaptea cea mai grea,
Purtam în suflet strălucirea,
Luminii ce se-apropia.

3. O, noi ne-am bizuit pe Domnul,
De-aceea când zdrobiți păream,
Spre fericita izbăvire,
Adânc încrezători priveam.

4. O, noi ne-am bizuit pe Domnul,
De-aceea-n nopți de suferinți
Senini trăiam înflăcărarea
Cântării marii biruinți.

5. O, noi ne-am bizuit pe Domnul,
De-aceea azi cântăm așa,
Din toată inima slăvindu-I
Puterea și iubirea Sa.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 282.