1. Bunătatea Ta mi-e sprijin
orișicând pe-al lumii vale,
Doamne, ea-mi pastrează pașii
pe-a credinței sfântă cale!

R1: Bunătatea Ta, bunătatea Ta,
Doamne, ea-mi păstrează viața
Pe-a credinței sfântă cale!

2. Când în suflet negre gânduri
năvălesc să mă răpună,
bunătatea Ta mi-e sprijin
și tărie în furtună!

R2: Bunătatea Ta, bunătatea Ta,
Doamne, ea oricând mi-e sprijin
și tărie în furtună!

3. Când cel rău îmi dă târcoale
și ar vrea ca să mă-nghită,
bunătatea Ta mi-e sprijin,
și odihnă liniștită!

R3: Bunătatea Ta, bunătatea Ta,
Doamne, ea oricând mi-e sprijin,
și odihnă liniștită!

4. Când în jur se prăbușește
slaba omului lucrare,
bunătatea Ta mi-e sprijin,
adăpost și-nviorare!

R4: Bunătatea Ta, bunătatea Ta,
Doamne, ea oricând mi-e sprijin,
adăpost și-nviorare!

5. Doamne-n sfânta-Ți bunătate
mă încred în orice vreme,
când m-ascund în ea, de nimeni
viața mea nu se mai teme!

R5: Bunătatea Ta, bunătatea Ta,
când m-ascund în ea, de nimeni
viața mea nu se mai teme!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 131.