1. Tu, Soarele nădejdii sfinte,
Tu sfânt alin în suferinţi,
/: Isus învie din morminte
Nădejdea-alesei biruinţi. :/

2. Ne-a obosit a noastră viaţă,
Sub greul munte de nevoi,
/: O, vino astăzi şi dezgheaţă,
Nădejdea amorţită-n noi! :/

3. Înviorează-ne credinţa,
Trezeşte iar un sfânt avânt,
/: Să nu ne-nghită suferinţa,
Să nu ne culce la pământ. :/

4. Căci nu cei doborâţi Isuse,
Nici morţii nu Te-or lăuda,
/: Şi nici nădejdile apuse,
Nu-Ţi vor cânta mărirea Ta. :/

5. Ci numai cei cu viaţă plină
Pot lăuda Numele-Ţi sfânt,
/: Ei au privirea-n veci senină,
Căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt. :/

6. Ridică-ne deasupra noastră,
Învie iar nădejdea-n noi,
/: Şi spre Tăria cea albastră
Privirea să ne-o ţii apoi! :/

7. Osana, Numele Tău mare
Cu-ntreagă gura-L vom cânta,
/: Iar viaţa fi-va sărbătoare,
Acum şi-n veci spre slava Ta! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 3