1. Când pe-a lumii drumuri grele
Obosit eşti şi setos,
Vino-n casa vieţii mele,
Domnul meu Isus Hristos!

2. Pregătitu-Ţi-am cămara
Inimii în alb veşmânt,
Unde-Ţi poţi lăsa povara
Greului de pe pământ! ...

3. Odihneşte-a Ta Fiinţă,
În acest smerit lăcaş,
Care pururi prin credinţă,
Pregătit Ţi-e ca sălaş

4. Iară setea Ta cea mare
Potoleşte-o ne-ncetat,
În iubirea-mi arzătoare,
În izvorul ei curat.

5. Tu mi-ai dat întâi iubire,
Tu întâi m-ai odihnit,
şi deplină izbăvire
Eu în Tine mi-am găsit!

6. Astăzi, ca recunoştinţă,
Vreau, Isuse, să primeşti,
Ca-n a vieţii-mi locuinţă
Pe deplin să Te-odihneşti.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 7