1. Oastea Domnului născută
Din Golgota, prin credinţă,
Calea jertfei ţi-e menită,
Ca s-ajungi la biruinţă!
Căci pe ea Stăpânul vieţii,
A păşit cu ascultare,
Jertfa Lui, din braţul morţii,
Ți-a adus răscumpărare!

2. Oastea Domnului străină,
Pe-a pământului cărare,
Tu aici nu ai hodină,
Ci prigoană şi-apăsare;
Dar spre Cerul îndurării,
Să-ţi îndrepţi a ta privire,
Pe cărările răbdării,
Vei ajunge la sfinţire!

3. Oastea Domnului chemată
Să duci vestea mântuirii,
La mulţimea-ntunecată
De pe căile pieirii.
Tu să fii lumină vie,
Cu privirea cristalină,
Viaţa ta de curăţie,
Va da altora lumină!

4. Oastea Domnului aleasă,
Ca să nalţi mereu Cuvântul,
Tu aşa vei fi frumoasă,
De-ţi vei ţine legământul!
Să nu faci altă lucrare,
Să nu porţi altă vestire,
Decât Jertfa Lui cea mare,
Decât marea Lui iubire!

5. Oastea Domnului iubită,
De Hristos Cerescul Mire,
Vei fi pururi fericită,
De trăieşti a Lui iubire!
Căci iubirea este jarul
Ce topeşte munţi de gheaţă,
Numai ea păstrează harul,
Părtăşiei sfinte-n viaţă!

6. Oastea Domnului cea vie,
Turma mică ce păşeşte
Pe-a pământului pustie,
Nu te teme! îndrăzneşte!
Domnul pururi te veghează
Și-ntăreşte-a ta lucrare;
De rămâi sub sfânta-l pază,
Tu vei fi biruitoare!

7. Domnu-ţi este Ajutorul,
Sigur şi pe totdeauna
El, Isus Biruitorul,
Îţi va dărui cununa.
Şi pe Tronul slavei Sale,
Străluci-vei ca un soare,
Căci sfârşitul luptei tale,
E Răsplata viitoare!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 103