1. Ziua cea de azi s-o faci ziua bucuriei,
De cu zori tu să îi îmbraci mantia făcliei,
Şi să îi pui pe cap cununi, stelele iubirii,
Iar în poală să îi aduni roadele sfinţirii.
2. Râvnitor tu să îi veghezi clipele preasfinte,
Fără pierderi să o aşezi Domnului înainte.
Prin trăirea ta s-o ai, prietenă, curată,
Pentru-atunci când o să stai drept, la judecată.
3. Ziua cea de azi s-o faci zi de sărbătoare,
Pentru Dumnezeu s-o-mbraci în podoabe rare!
Şi să te însoţească-n veci dulcea ei lumină,
Fericirea s-o petreci, plină, tot mai plină.
I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 95.
De cu zori tu să îi îmbraci mantia făcliei,
Şi să îi pui pe cap cununi, stelele iubirii,
Iar în poală să îi aduni roadele sfinţirii.
Râvnitor tu să îi veghezi clipele preasfinte,
Fără pierderi să o aşezi Domnului înainte.
Prin trăirea ta să o ai, prietenă, curat,
Pentru atunci când o să stai drept, la judecată.
Ziua cea de azi să o faci zi de sărbătoare,
Pentru Dumnezeu să o îmbraci în podoabe rare!
Şi să te însoţească în veci dulcea ei lumină,
Fericirea să o petreci, plină, tot mai plină.