1. O, ce multe flori sunt pe dealuri sus,
Mă-ntreb: oare cine le-a pus?
Când vântul le-adie în zori,
sunt o comoară ochilor
Mă minunez le-ador!
Oare cine-i Creatorul lor?

2. Ce minuni văd iarăşi ochii mei
Pe iarbă nişte mieluşei
Ce-aleargă-n joc şi-s fericiţi
Că de copii ei sunt iubiţi!
Mă minunez şi îi ador
Oare cine-i Creatorul lor?

R: Creatorul minunat al frumuseţei lor
Este Domnul Dumnezeu
Când eu le privesc, Numele-I preamăresc!
Pentru El e şi Creatorul meu!

3. Când privesc în sus, cerul e senin
De pacea Domnului e plin
Văd soarele cel minunat
Ce ne-ncălzeşte ne-ncetat
Şi aerul ce-l respirăm
El ne-ndeamnă pe El să-L lăudăm!

4. Ce mare şi bun este Dumnezeu
De dragul Lui eu cânt mereu
Când munţii-nalţi îi preamăresc
Cu ei pe Domnul îl slăvesc
Şi-i mulţumesc că m-a creat
Copilul Lui cu-adevărat