1. Acolo unde raza dimineții,
în ziua-ntaia tainic s-a ivit
Acolo unde n-au putut străjerii
Să tina trupul Celui răstignit
Înfiorat sublim de Duhul slavei
M-am inchinat pios Domnului meu
Cutremurat de mărturia vremii,
Mormântului deschis de Dumnezeu.

R: Acolo nu mai sunt stăpâni romanii,
Nici Iosif nu mai este grădinar
Şi-au scuturat mileniile anii,
Dar au rămas miresmele de har
Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei,
Nici faşele de pânze nu mai sunt
Dar în grădină, umbrele uitării
Nu pot pecetlui acest mormânt.

2. Mormântu-i gol! E martoru-nvierii
Aşa deschis vorbeşte mişcător
El spune în rostirile iubirii
Că lumea are-un viu Mântuitor
Îţi mulţumesc Părintele-ndurării
De harul sfânt, ceresc şi minunat
Simţit chiar în grădina-nmormântării
Lângă mormântul Celui înviat.

3. Te rog, o Doamne bun să-mi dai puterea
Să-ţi fiu şi eu un martor pe pământ
Purtând şi-n grai şi-n faptă învierea
Aşa cum spune sfântul Tău Cuvânt
Iar când vei reveni pe nori, în Fiul,
Să iei din lume ce-a fost credincios
Dă-mi harul să Te-ntâmpin cu Osana,
În ceasul întâlnirii glorios.