1. Am văzut Paradisul în flăcări, cum ardeau razele-i de rubin,
Fâlfâiau a iubirilor focuri, pe-oceanul frumos cristalin.
Iar iubirea cea sfântă şi vie, ce reflectă întregul sublim,
Cu a sa lumină străvezie, se revarsă din tronul divin.

R: /: Paradisul e-o grădină, grădinaru-i Dumnezeu,
Paradisul în lumină, e Ierusalimul nou.
Paradis, o, Paradis te-am văzut odată-n vis!
Paradis, o, Paradis tu nu poţi să fii descris! : /

2. Nu ştiam de-i vis sau realitate; sau o undă a Duhului Sfânt
Era scris pe-a lui zid: “Libertate” chiar cu slovele Duhului Sfânt.
"Cine intră aici, nu mai moare, stând la umbra palmierilor vii!"
Era scris pe-a zidirii splendoare, sus la porţile din veşnicii.

3. Am văzut într-un vis Paradisul cum ardea-n razele-i de cristal;
Peste tot strălucea ca iaspisul, plin de al fericirilor val.
De sub tron curge-un râu de lumină râu de foc scânteind minunat,
Apa lui uda-ntreaga grădină, pe acei cu suflet însetat.

4. Şi-am văzut o mulţime de îngeri, ce zburau sus la mari înălţimi
Ei aveau șase aripi de fulger numele lor era "serafimi".
Dumnezeu Domnul însuşi tronează Ca Stăpân, Creator şi-Mpărat,
Îmbrăcat în lumină şi slavă Dumnezeu Domnul Cel Prea Înalt.