1. Fraţilor, mi-au spus ai Cloei /: despre voi :/...
că-n grădinile iubirii, aţi lăsat omida firii
să vă strice trandafirii, din Eden, din Eden.

R1: /:Că din nou la voi pe vale, toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale, nici polen, nici polen. :/

2. Fraţilor, mi-au spus ai Cloei /: despre voi :/...
că fecioarele-nţelepte, nu mai stau cu drag s-aştepte,
priveghind pe-a nunţii trepte, ca surori, ca surori.

R2: /:Că Mireasa de mâhnire, nu mai ţese in subţire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire, sus pe nori, sus pe nori. :/

3. Fraţilor, dar unde-i dragostea dintâi? Dragostea...
Dacă azi aveţi mânie, câţiva ani - şi nu o mie,
cum veţi fi o veşnicie, sus pe plai, sus pe plai?

R3: /:Dacă azi aveţi zăvoare, veţi avea şi-n ceruri oare
câte-un rai de fiecare? câte-un rai, câte-un rai? :/

4. Fraţilor, să ştiţi că vremea s-a scurtat, s-a scurtat.
Las' să fie holda plină, şi de spini şi de neghină;
Grâul lângă grâu să-şi ţină, spicu-n vânt, spicu-n vânt!

R4: /:Cine-i spin cu flori deşarte, spin să fie mai departe!
Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte, rodul sfânt, rodul sfânt! :/