1. La hotar de an trecut, sufletul, oprește,
Peste drumul petrecut, înapoi privește.
Câte taine, câte stări, fericit trăite,
Câte binecuvântări, zilnic înnoite!

2. Câte lacrimi și căinți, urmelor lăsate,
Câte jertfe și dorinți, dragostei curate.
Ce nălțări și ce căderi, ne-au uimit privirea,
Ce comori și ce dureri, umplu aminitirea!

3. Am lăsat prin nopți de chin, soare și morminte,
Urme celor care vin, peste veci nainte.
Am lăsat pe drum de jar, sânge și izvoare,
Mărturii de cânt și har, vremii viitoare!

4. Dumnezeule slăvit, inima se-nchină,
Fă din tot ceȚi-am jertfit, cale de lumină!
Fă Lucrarea Ta de har, oaste nesfârșită,
Peste ultimul hotar, s-o vedem slăvită!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 339.
Autor text: Traian Dorz.