1. Să ne grăbim prieteni, e vremea-nspre apus,
Cu candelele-aprinse, fecioarele s-au dus.
Îşi pregătesc talanţii cei care-au ostenit,
Spre clipa socotirii Stăpânului sosit.

2. Încinşi stau gata robii, aşteaptă doar un semn
Să iasă, să-I deschidă la cel dintâi îndemn.
Grăbesc vierii lucrul culesului rămas,
Afară robii taie viţelul cel mai gras.

3. Şi-ascut secerătorii uneltele de zor,
Ispravnicii cei harnici şi-ncheie munca lor,
Stau mesele-ncărcate, trimişii sunt plecaţi,
Grăbind să strâng-acasă pe ultimii chemaţi.

4. Cununi strălucitoare, veşmintele de in
Şi scaunele-albe aşteaptă pe cei ce vin şi vin.
Străjerii toţi stau gata, cu trâmbiţele sus,
Să ne grăbim prieteni, fecioarele s-au dus.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 287.
Autor text: Traian Dorz.