1. Drumul mântuirii sfinte,
trece azi prin văi pustii,
printre lacrimi și morminte,
și prin negre vijelii.
Dar zărim Ia măt harul
veșnicei Împărății,
unde vom sfârși amarul,
îndurat prin văi pustii.

R: Slavă, slavă scump Isuse,
pentru ce ne-ai pregătit,
pentru harurile-aduse,
slavă, slavă, fii slăvit!

2. Luptele și suferința
ne-nsoțesc șirag, șirag
şi-ncercându-ne credința,
brazde-adânci pe viață trag,
Dar zărim în depărtare,
al Cetății sfinte prag,
și primim îmbărbătare
în al luptelor șirag.

3. Doamne, drumul mântuirii,
vrem cu bine să-l sfârșim,
și în Templul nemuririi
fără pierderi să sosim.
Vrem Comoara cea divină,
care-ai pus-o Tu în noi,
să Ți-o dăruim deplină,
cu frumoase roade noi.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 252.