1. Mi-este frate orişicine, are duhul rugăciunii,
Care are-o sfântă groază de-apărările minciunii,
Care pentru-o vorbă slabă se căieşte ani de zile,
Care pentru orice greşuri plânge lepădându-şi-le.

2. Mi-este frate orişicine, îşi câştigă-o pâine-amară,
Învăţat cu nedreptatea şi cu vorba de ocară.
Care nu râvneşte-avutul nimănui pe nici o cale,
Ci-şi îndură cu-nfrânare crucea curăţiei sale.

3. Mi-este frate cine rabdă, cine-aşteaptă, cine tace,
Cine plânge, cine-asudă, cine luptă, cine face.
Cine poartă pentru alţii vini de care nu-i de vină,
Încrezându-se-n dreptate, înviere şi lumină.

4. Mi-este frate îndrăzneţul şi eroul şi zdrobitul,
De la unde-ncepe-Apusul, până unde-i Răsăritul.
Căci acela, doar acela, este-un har pentru noroade;
Nu se teme nici de moarte, nici de viaţă, nici de roade.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 327.
Autor text: Traian Dorz.