1. Trăim anotimpul iubirii,
Cu soare şi ploi fericite.
/: Prin muncă să dăm încolţirii,
Sămânţa rodirii dorite :/

2. Şi pâine să strângem, cerească,
S-o ducem flămândelor gloate.
/: Prin ea, pentru cer să trăiască,
Și cerul prin ea să se-arate :/

3. Trăim anotimpul iubirii,
Să prindem prilejul cel mare.
/: S-aducem în Templul măririi,
Pe toţi cei ce zac în pierzare :/

4. Frumoasă va fi veşnicia,
Iubirea va fi primăvară.
/: Ea-n plin va-mpărți bucuria,
Căci ziua va fi fără seară :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 317.