1. Luceafăr scump, Isuse, de plâns ni-i faţa stoarsă,
În somnul cel de moarte pământu-i adormit,
Simţim că noaptea trece, că zorii se revarsă,
Și faţa ni-i întoarsă mereu spre Răsărit.
Luceafăr, Luceafăr şi faţa ni-i întoarsă mereu spre Răsărit.

2. Răsai! Arată-Ți Faţa c-o clipă mai devreme,
Răsai! Ni-i dor, Isuse, de chipul Tău cel blând.
Ni-i dor de glasu-Ți dulce pe nume să ne cheme,
Ni-i dor... Răsai Isuse, c-o clipă mai curând...
Luceafăr, Luceafăr, ni-i dor... Răsai Isuse, c-o clipă mai curând...

3. Ca pruncii ce-şi ridică mânuţele-amândouă,
Când mama lor se-apleacă să-i salte sus pe braţ,
Noi aşteptăm, Isuse, chemarea Ta cea nouă,
Și Te chemăm, Isuse, cu dor şi cu nesaţ.
Luceafăr, Luceafăr şi Te chemăm, Isuse, cu dor şi cu nesaţ.

4. Răsai, Luceafăr dulce, cu Faţa Ta slăvită,
Căci Te-aşteptăm atâţia, de dorul Tău plângând,
Ni-i dor de mângâierea-Ți, de inima dorită,
Ne ia la sânu-Ți dulce, o clipă mai curând.
Luceafăr, Luceafăr, ne ia Ia sânu-Ți dulce, o clipă mai curând.

5. Adu-ne dezlegarea de-a lutului zăvoare,
Și albul zbor din zorii seninei Dimineţi,
Ce-ntregul Cer va umple în valuri de cântare,
Cu-atâta Fericire şi-atâtea frumuseţi.
Luceafăr, Luceafăr, cu-atâta fericire şi-atâtea frumuseţi.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 293.
Autor text: Traian Dorz.