1. Fă, Doamne, cântarea să-mi fie,
Albină şi-ntruna să zboare,
/: Din floare în floare, :/
/: Mai sprintenă-n mers şi zglobie :/

2. Aripa să-mi fie muiată,
În pulberea fină de aur,
/: Al florii tezaur, :/
/: Izvorul de miere curată :/

3. Prin zumzetu-i cald să pătrundă,
În suflete pacea şi cerul,
/: Și-ntreg adevărul, :/
/: Cu blânda şi dulcea lui undă :/

4. Fă, Doamne, cântarea să-mi fie,
Albină pe-a dragostei floare,
/: De-a pururi să zboare, :/
/: Și-n inimi iubirea să-nvie! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 67.