1. Marea se agită tare și înspăimântat privesc
Cum se-ndreaptă înspre locul unde-ncerc să poposesc,
Dar odihnă n-am niciunde și știu c-aici n-oi avea. .
Doar sfârșindu-mi jos lucrarea. . eu atuncea voi striga:

R1: /: "S-a isprăvit ceasul durerii și al luptelor ce-am dus. .
Și în zborul mângâierii voi ajunge-acolo Sus. .
Voi uita de anii care i-am trecut cu-atâta greu   Retrăind copilaria fericirilor mereu": /

2. Pe poteca întristării, și-a durerilor pășesc,
Și mă-ntreb dacă cu bine alergarea o să-mi sfârșesc,
Căci privesc spre-a Ta lucrare și mă simt făr' ajutor. .
Cu un duh zdrobit de lacrimi eu Te chem cu-atât dor. .

R2: /: N-am pe nimenea în lume să-mi cunoască oful stins,
Și nici dorul ce mă arde zi de zi tot mai aprins,
Dar Te rog pe Tine, Tata. . astăzi fă-Ți lucrarea Ta. .
Si grăbește, Te rog, ziua când de-aicea voi pleca. . : /

3. Astăzi spun ca altădată, știu că mult nu va mai fi. .
Și când voi ajunge-Acolo, chiar și cerul va muți. .
Voi cânta plângând cântarea ce nicicând nu am cântat. .
Si primi-voi mângâierea ce aici n-am căpătat. .

R3: /: Voi uita pe veci durerea nopților de nesfârșit...
Și-am să întâlnesc în față pe Acel ce L-am iubit.
Atunci, lăcrimând la poale am să-I cad și am să-I zic. .
Că de nu era cu mine. . nu puteam nicicând să-nving...
Amin