1. Unde-L cauți tu pe Domnul, suflete iubite?
Printre morți și printre lucruri neînsuflețite?
O, nu-L vei găsi aicea, nici o veșnicie,
Căci El e izvor de viață și nădejde vie,
Nesecat Izvor de viață și nădejde vie!

2. Unde-L cauți tu pe Domnul? Pe cărarea lumii?
Printre fiii ei născuți din aluatul humii?
O, nu-L vei găsi, că-n lume e-mpărat minciuna,
Iar Isus e Adevărul sfânt pe totdeauna,
Adevăr neînfrânt și tare, sfânt pe totdeauna.

3. Unde-L cauți tu pe Domnul? Printre frați și rude?
Oricât L-ai striga aicea, glasul nu-ți aude,
El e-n Templu, pe Altarul rânduit de Tatăl,
Nu-L găsești în altă parte - vin aici și cată-L,
Căci zadarnică ți-e truda - vin' aici și cată-L.

4. Cum Îl cauți tu pe Domnul? Prin știința firii?
Tu nu știi că ea e roadă a nelegiuirii?
O, nu-L vei găsi, căci locul Lui e curăția,
Cine-și leapădă păcatu-I simte părtășia.
De-mbraci hainele luminii, tu-I simți părtășia!

5. Ieși afară din cetatea lumii blestemate,
Ieși din firea ta robită de adânci păcate,
Și grăbit să vii la Domnul, dincolo de poartă,
El ți-aduce mântuire și păcatu-ți iartă.
Te acoperă cu viață și păcatu-ți iartă!

5. Vino, să urmezi cărarea vieții care duce,
Prin Golgota neuitată, prin ocări și cruce,
Sus în cerul veșniciei plin de strălucire,
Unde locuiește Domnu-n har și fericire,
Lângă El pe veci te-așează, Domnu-n fericire!

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 188.